Prin volumul de față asistăm la restituirea unui fragment limitat de istorie, o istorie „prin cei mici”, trăitori într-o epocă de fundamentale schimbări de ordin politic, social și economic, a căror reședință nu doar simbolică este un loc parcă uitat de lume, încărcat de un soi de magie și vegheat de o celebră icoană a lui Rubens, „Coborârea lui Isus de pe Cruce”.
Iar acest modest centru urban de acum nu este altul decât prosperul, bogatul și chiar celebrul centru de odinioară Armeneopolis, devenit în fond oraș tocmai datorită prezenței aici a acestui important grup etnic.
Armenii din nord-vestul Transilvaniei în anii instaurării comunismului (1945-1953). Mărturii documentare*
Prin volumul de față asistăm la restituirea unui fragment limitat de istorie, o istorie „prin cei mici”, trăitori într-o epocă de fundamentale schimbări de ordin politic, social și economic, a căror reședință nu doar simbolică este un loc parcă uitat de lume, încărcat de un soi de magie și vegheat de o celebră icoană a lui Rubens, „Coborârea lui Isus de pe Cruce”. Iar acest modest centru urban de acum nu este altul decât prosperul, bogatul și chiar celebrul centru de odinioară Armeneopolis, devenit în fond oraș tocmai datorită prezenței aici a acestui important grup etnic.
Astfel, mai vechea Gherla de la finele de secol XIII, menționată apoi ca Szamosújvár (Cetatea nouă de pe Someș) în 1721, devine orașul armenilor, Armeneopolis sau Örményváros în 1726, ulterior purtând în documente și denumiri precum Hayakaghak (în armeană), Armenierstadt sau Neuschloss (în germană).
De ce ne-am oprit doar asupra acestei comunități care, dacă în 1945 număra aproape 500 de suflete, în 1953 abia dacă mai avea jumătate? În vreme ce în România acelor timpuri existau grupuri oarecum compacte de armeni cu ponderi mult mai mari, cu un imens capital simbolic și poziții mult mai vizibile în chiar capitala țării! În principiu, analizele socio-istorice agreează fără o minimă desconsiderație tot felul de „mase”, dimensiunea constituind doar latura „vulgară” a sociologiei. Fundamentale apar acum în cercetarea istorică mecanismele, resorturile intime ce au acționat aspra faptelor istorice, efectul de laborator al descifrării la scară micro-istorică a unor evoluții care nu trebuie neapărat să le explice pe cele macro-istorice sau sociale.
Este tocmai ceea ce am încercat noi prin volumul de față: descifrarea mecanismelor de funcționare ale unei organizații cu caracter etno-cultural, dar și cu perfide funcții politico-ideologice, produs al unui regim totalitar în curs de consolidare, cu o subtilă și eficientă rețea de racordare atât la Partidul Comunist din România, cât mai ales la cel din U.R.S.S. și, în special, la cel al R.S.S. Armenia, în intervalul de timp invocat în titlu. În plus, „efectul de laborator” rezidă în principal din specificul regional al acestor armeni, din nord-vestul Transilvaniei, care chiar dacă au fost relativ puțini ca număr, din punct de vedere cultural și economic s-au bucurat în mod evident de o supra-reprezentare, cu rosturi istorice îndeajuns de bine conturate.
Oferim acum o sumă de mărturii relative la armenii din nord-vestul Transilvaniei în perioada instaurării și consolidării regimului comunist de la noi. Corpul principal de documente se află în custodia filialei județene Cluj a Arhivelor Naționale, într-un fond numit „Comitetul Democratic Armenesc”, ca parte a Arhivei P.C.R. locale. Pentru o mai exactă înțelegere a materialului am recurs și la includerea unor documente de la sediul central al organizației, aflate la Arhivele Naționale din București.
Publicarea volumului a fost finanțată de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
*Armenii din nord-vestul Transilvaniei în anii instaurării comunismului (1945-1953). Mărturii documentare, de Lucian NASTASĂ, Cluj, Edit. CRDE, 2008, 320 p., ISBN 978-973-7670-08-3.
Cuprins; Studiu introductiv; Notă asupra ediției Lista documentelor; Documentele nr. 1-62 Documentele nr. 63-124 Ilustrații Indice Întregul volum
