La aproape doi ani de la ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare în România, atât autoritățile publice, cât și societatea civilă evaluează modul în care sunt puse în practică prevederile acestui document.Volumul reprezintă rezultatul unui atent proces de monitorizare, pe de o parte, a dificultăților întâmpinate în practică și, pe de altă parte, a schimbărilor apărute după ratificarea documentului.
Ratificând Carta, România asigură protecția drepturilor lingvistice printr-un instrument european care este mult mai stabil decât legislația internă, vulnerabilă politic, oferind în fapt o dublă protecție.
Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare în România. Între norme și practici*
La aproape doi ani de la ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare în România, atât autoritățile publice, cât și societatea civilă evaluează modul în care sunt puse în practică prevederile acestui document. Volumul reprezintă rezultatul unui atent proces de monitorizare, pe de o parte, a dificultăților întâmpinate în practică și, pe de altă parte, a schimbărilor apărute după ratificarea documentului.
Ratificând Carta, România asigură protecția drepturilor lingvistice printr-un instrument european care este mult mai stabil decât legislația internă, vulnerabilă politic, oferind în fapt o dublă protecție.
Beneficiile ratificării Cartei sunt diferențiate în funcție de limbi, întrucât limbile cu un număr mare de utilizatori se bucură, datorită mecanismelor de implementare și monitorizare a Cartei, de îmbunătățiri cum ar fi dezvoltarea în cadrul diferitelor ministere a unor instrumente statistice, formulare, o mai mare atenție la punerea în practică a drepturilor garantate de lege.
În cazul minorităților mici există numeroase situații în care membrii comunităților nu mai vorbesc curent limba maternă și o parte a drepturilor lingvistice garantate de Cartă rămân nevalorificate. În directă relație cu aceste observații, o problemă de fond care transpare la nivelul domeniilor analizate e aceea ca în spațiul public limbile minoritare nu sunt promovate ca o plus valoare. Implicit, pe de o parte, autoritățile care ar trebui să încurajeze utilizarea lor nu înțeleg beneficiile unor astfel de eforturi și, pe de altă parte, membrii comunităților etnice nu sunt conștientizați cu privire la drepturile lor lingvistice.
Publicarea volumului a fost finanțată de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
*Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare în România. Între norme și practici, de Monica CĂLUȘER (editor), Cluj, Edit. CRDE, 2009, 160 p., ISBN 978-973-7670-14-4.
Cuprins; Cuvânt introductiv; Capitol învățământ; Capitol administrație publică Capitol mass-media; Concluzii; Bibliografie; Textul Cartei Întregul volum
