Publicaţia urmăreşte promovarea patrimoniului cultural local, prin încurajarea turismului cultural-artistic şi a caracterului multicultural al acestuia. Acest ghid contribuie la cunoaşterea şi aprecierea identităţii multiculturale a municipiului Cluj-Napoca, de către comunitatea locală şi turiştii din ţară şi străinătate.

Cluj-Napoca. Ghid multicultural reprezintă o invitaţie prietenoasă pentru a descoperi un spaţiu inedit al convieţuirii, bogat în experienţe istorice şi culturale caracteristice Europei Centrale. Publicaţia se adresează turiştilor care doresc să descopere Clujul şi multiculturalitatea prin care se defineşte, ghidând paşii acestora de-a lungul a şapte trasee.
 

La aproape doi ani de la ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare în România, atât autorităţile publice, cât şi societatea civilă evaluează modul în care sunt puse în practică prevederile acestui document.

Volumul reprezintă rezultatul unui atent proces de monitorizare, pe de o parte, a dificultăţilor întâmpinate în practică şi, pe de altă parte, a schimbărilor apărute după ratificarea documentului.

Ratificând Carta, România asigură protecţia drepturilor lingvistice printr-un instrument european care este mult mai stabil decât legislaţia internă, vulnerabilă politic, oferind în fapt o dublă protecţie.
 

Pe parcursul celor aproape două decenii de tranziţie către un regim democratic consolidat, autorităţile statului român au întreprins un număr impresionant de măsuri care au urmărit integrarea minorităţilor naţionale: au fost adoptate aproape 200 de acte normative, au fost înfiinţate instituţii de stat cu competenţe în domenii de interes pentru comunităţile minoritare şi au fost alocate fonduri însemnate pentru sprijinirea organizaţiilor care şi-au asumat rolul reprezentării intereselor comunităţilor respective.

Această complexitate a regimului minorităţilor naţionale situează România în mod indiscutabil pe un loc de frunte în context internaţional. Nu este însă mai puţin adevărat că măsurile adoptate şi urmărite cu generozitate de autorităţile statului nu conduc întotdeauna la rezultatele scontate şi rămân încă destule aspecte controversate ale relaţiilor dintre majoritate şi diferitele minorităţi.
 

Istoriografia Transilvaniei a fost pentru mult timp guvernată de abordări fragmentate, restrictive din punct de vedere etnic şi generate de constrângerile ideologice impuse de Războiul Rece.

Prezentul volum oferă o mostră a unor astfel de proiecte de cercetare care se află în curs de desfăşurare. Volumul se fundamentează pe recunoaşterea faptului că dinamica internă a acestei excepţionale regiuni multiculturale poate fi înţeleasă numai dacă evoluţiile variatelor sale componente etno-religioase – români, maghiari, evrei, saşi şi alţii – sunt luate în mod egal în considerare, inclusiv impactul reciproc pe care-l exercită fiecare dintre ele.
 

Cei care vor apela la acest ghid se vor putea inspira pentru implementarea unui model participativ de elaborare a politicilor locale în comunităţi multiculturale. Acest model foloseşte metode variate care conduc la îmbunătăţirea dialogului dintre administraţia publică locală şi cetăţean şi, implicit, la dezvoltarea comunităţilor locale.

Beneficiile posibile ale implicării active şi inclusive a cetăţenilor în procesul de elaborare a actelor normative şi cel de luare a deciziilor sunt multiple. Această implicare poate fi conceptualizată ca o formă de parteneriat între autorităţi şi instituţii publice şi cetăţeni pentru realizarea unor deziderate comune la nivelul comunităţii.
 

În mai tot veacul al XX-lea, destinul şi statutul Transilvaniei au însemnat mult mai mult decât sursa unui potenţial conflict româno-maghiar, ori un focar al tensiunilor regionale. Deciziile legate de apartenenţa acestui spaţiu s-au reflectat întotdeauna şi în raporturile dintre marile puteri.

Este tocmai ceea ce ne propunem să urmărim şi în volumul de faţă, punînd la dispoziţia cititorilor atât un consistent număr de documente de epocă, cât şi interpretarea celor doi autori asupra evenimentelor de atunci.
 

Prin volumul de faţă asistăm la restituirea unui fragment limitat de istorie, o istorie „prin cei mici”, trăitori într-o epocă de fundamentale schimbări de ordin politic, social şi economic, a căror reşedinţă nu doar simbolică este un loc parcă uitat de lume, încărcat de un soi de magie şi vegheat de o celebră icoană a lui Rubens, „Coborârea lui Isus de pe Cruce”.

Iar acest modest centru urban de acum nu este altul decât prosperul, bogatul şi chiar celebrul centru de odinioară Armeneopolis, devenit în fond oraş tocmai datorită prezenţei aici a acestui important grup etnic.
 

Volumul realizat de Anna Fülöp, cu o prefaţă semnată de Georges-Henri Soutou, la Universitatea din Paris IV (Sorbona), acoperă o perioadă de maxim interes în ceea ce priveşte relaţiile româno–maghiare în perioada de început a instaurării regimului comunist atât în România, cât şi în Ungaria, cu deosebit accent pe soarta Ardealului.

Fundamentul documentării îl constituie arhivele franceze de la Quai d’Orsay, ceea ce face ca informaţiile să provină aproape din centrul a ceea ce s-a decis prin pacea de la Paris, care a consfinţit printre altele actuala configuraţie teritorială a celor două state avute în vedere.
 

Discuţiile despre Transilvania continuă adesea să fie umbrite de prejudecăţi, mistificări şi mitologii, complicate de tribulaţiile româno-maghiare, complexate uneori de linia huntingtoniană, tabuizate de teama resuscitării ideilor autonomiste şi federaliste.

Analizarea ideii naţionale din perspectiva raporturilor pe care Transilvania ca ‘periferie’ le-a avut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX cu ‘centrele’ Viena, Budapesta şi Bucureşti, prin prisma programelor, scrierilor, strategiilor elitelor ardelene de limbă română, sugerează în ce fel au evoluat modernizarea, rivalităţile etnice, naţionalismele, criza identităţii individuale, care este momentul în care se radicalizează discursul despre identităţile naţionale, ce fel de soluţii au fost găsite pentru rezolvarea problemei naţionale.

 

Publicaţia "Buna guvernare în comunităţi multietnice: condiţii, instrumente, bune practici, modalităţi de a realiza si măsura buna guvernare la nivel local" este un instrument ce doreşte sa promoveze o înţelegere comună a conceptului de bună guvernare, precum şi un ghid de aplicare a bunei guvernări la nivel local.

Prezenta publicaţie este rezultatul unei conferinţe regionale intitulate Bună guvernare în comunităţi multietnice organizată la Cluj în perioada 9–10 martie 2006, care a urmărit împărtăşirea experienţelor din regiune dar şi identificarea unor standarde şi principii comune pentru buna guvernare la nivel local.
 

Manual de educaţie multiculturală pentru a promova multiculturalismul şi dialogul intercultural în şcoli şi a creşte vizibilitatea minorităţilor etnoculturale în curriculum.

Pentru atingerea obiectivelor de mai sus, s-a dezvoltat un curriculum şi s-au elaborat materialele didactice pentru un curs opţional de educaţie multiculturală care să se predea la clasele a III-a sau a IV-a.
 

În data de 11 decembrie 2005, CRDE a relansat albumul „ALTERiMAGE – documentar fotografic despre minorităţile naţionale din România".

Aflat la a doua ediţie, albumul ALTERiMAGE, editat de Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală cu sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice al Guvernului României, se constituie într-o iniţiativă unică de a pune in imagini diversitatea etnoculturală din România.

 

La începutul secolului XXI, România este mult mai săracă în termenii diversităţii sale culturale.

Acest declin în diversitate reprezintă o pierdere a întregii societăţi.

Emigrarea grupurilor etnice a avut efecte negative în special asupra evoluţiei sociale şi politice a ţării, într-o perioadă fundamentală pentru viitorul ei democratic.

 

Volumul de faţă este o tentativă onestă prin care ne-am propus să abordăm câteva subiecte delicate şi inedite, toate legate de problematica diversităţii etnoculturale din România.

În demersul nostru am urmărit să reducem distanţa dintre abordarea strict ştiinţifică, ce presupune un travaliu minuţios şi îndelungat, şi chestiunile de stringentă actualitate.

Au rezultat patru rapoarte-analiză privind problematici din domeniul minorităţilor etnice şi religioase, pe care vi le supunem atenţiei.

 

Care sunt percepţiile şi preferinţele membrilor majorităţii, precum şi ale membrilor din grupurile etnice minoritare asupra drepturilor lingvistice, educaţionale, de reprezentare politică, autonomie şi simboluri naţionale?

În ce mod percepţiile asupra rolurilor şi drepturile grupurilor etnice, cel majoritar şi cele minoritare, sunt parte a unor mecanisme cauzale ce influenţează politici publice?

Există o relaţie între diversitatea etnică şi ritmul de transformare al societăţii, în particular, capacitatea de acţiune colectivă, adică nivelul de "capital social", folosind un termen de curând impus în ştiinţele sociale? Care a fost dinamica acestor procese pe parcursul ultimilor ani?
 

După căderea comunismului, relaţiile dintre România şi Ungaria au evoluat cu precădere sub influenţa unor considerente de ordin geopolitic, în funcţie de convergenţa unor interese comune. Iar aceste considerente au fost percepute în decursul ultimilor ani în mod diferit de o parte sau de alta, din diverse perspective.

Fără a ignora importanţa unor etape deja încheiate cu succes, se pune întrebarea dacă drumul parcurs nu este cumva insuficient, dacă apropierea dintre cele două ţări şi cele două naţiuni nu este încă un capitol deschis, cu multe posibilităţi, resurse, cerinţe neexplorate.


 

Includerea minorităţilor în procesul de luare a deciziilor poate fi considerată o încercare a Europei post-comuniste de a crea modele de acomodare a minorităţilor etnice şi de păstrare a identităţii acestora.

Un nou echilibru: democraţie şi minorităţi în Europa post-comunistă, 2003 reprezintă o analiză a impactului participării minorităţilor la guvernare în primele trei ţări care au aplicat acest model în practică: România (1996-2000), Macedonia (1998-2000) şi Slovacia (1998-2000).


 

Volumul de faţă vine în continuarea firească a altor două tomuri editate în ultimii doi ani, Minorităţi etnoculturale. Mărturii documentare. Maghiarii din România ce acoperă intervalul 1945-1968, care în principal reunesc cele mai importante surse arhivistice referitoare la tematica anunţată.

Era nevoie în acest context, pentru o mai bună înţelegere a evenimentelor prinse în cărţile de mai sus, a se lua în discuţie şi perioada interbelică.

Este tocmai ceea ce încearcă să surprindă volumul de faţă, care reuneşte 24 de texte elaborate de 15 autori.

 

Lucrarea de faţă inaugurează acum o serie de patru volume consacrate Universităţii Maghiare „Franz Jozef” din Cluj, din perspectiva analizei publicului studenţesc, urmând ca finalmente o lucrare de sinteză să încoroneze tot acest efort empiric.

Cartea de acum se opreşte asupra Facultăţii de medicină, stabiliment care avea deja o bună tradiţie prin fondarea încă din 1775 a unui Institut de medicină şi chirurgie la Cluj, şi care s-a bucurat pe întreaga perioadă de funcţionare a universităţii de un statut privilegiat, dominant, faţă de celelalte facultăţi.

 

Cartea este realizată şi editată în cadrul programului „Prevenirea şi gestionarea conflictelor la nivelul comunităţilor multiculturale”, derulat de CRDE în parteneriat cu Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii şi cu Şcoala Naţională pentru Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr”, Câmpina, ambele din cadrul Inspectoratului General al Poliţie, Bucureşti.

Apariţia volumului este finanţată de Uniunea Europeană prin programul Iniţiativa Europeană pentru Democraţie şi Drepturile Omului. Se distribuie gratuit inspectoratelor judeţene de poliţie, organizaţiilor neguvernamentale active în domeniul drepturilor omului, bibliotecilor, reprezentanţilor mass-media.

 

Minorităţi etnoculturale. Mărturii documentare. Maghiarii din România (1956-1968), constituie de fapt un al doilea volum de documente pe aceeaşi tematică, ce acoperă intervalul 1956-1968.

Aşadar, este vorba de două extreme care au ocupat un loc semnificativ în istoria fostelor state comuniste, Revoluţia din Ungaria şi evenimentele „Primăverii de la Praga” (1968). Cele 151 de documente provin din cele mai diverse surse arhivistice din ţară şi străinătate, începând cu cele ale Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi sfârşind cu stenogramele unor interogatorii luate de organele de Securitate.
 

Minorităţi etnoculturale. Mărturii documentare. Evreii din România (1945-1965), reprezintă o colecţie de documente de arhivă despre politicile de stat faţă de minoritatea evreilor în perioada 1945-1965.

Volumul se prezintă ca un instrument deosebit de util atât pentru specialiştii epocii abordate, cât şi pentru toţi aceia care se interesează de problematica minorităţilor din România. Lucrarea de faţă conţine 256 documente inedite, provenite din diverse fonduri arhivistice din România şi din străinătate, şi se situează din punct de vedere cronologic între sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi decesul liderului comunist Gheorghe Gherghiu-Dej, prin dispariţia căruia se credea că anii stalinismului au luat sfârşit.
 

Alegerea unui anumit „concept al extremismului” este determinată de utilitatea lui, cu alte cuvinte, de capacitatea sa de a cuprinde tendinţele cele mai destabilizatoare dintr-o anumită ţară.

În cazul României, acestea sunt reprezentate de multitudinea atitudinilor de tip rasist, şovin, antisemit, xenofob şi de manifestarea lor politică.

Ca urmare, tematica volumului de faţă are în centrul ei atitudinile de tip „hipernaţionalist” sau „ultranaţionalist”.

 

Minorităţi etnoculturale. Mărturii documentare. Maghiarii din România (1945-1955), reprezintă o colecţie de documente de arhivă despre politicile de stat faţă de minoritatea maghiarilor în perioada 1945-1955.

Volumul se prezintă ca un instrument deosebit de util atât pentru specialiştii epocii abordate, cât şi pentru toţi aceia care se interesează de problematica minorităţilor din România. Sursele documentare provin din cele mai diverse fonduri arhivistice publice şi private, româneşti şi maghiare, şi vin să ofere o imagine cât de cât coerentă asupra destinului populaţiei maghiare care, de la finele celui de-al doilea război mondial, a fost integrată în componenţa statului român.
 

Minorităţi etnoculturale. Mărturii documentare. Ţiganii din România (1919-1944), reprezintă o colecţie de documente de arhivă despre politicile de stat faţă de minoritatea romilor în perioada 1919-1944. CRDE inaugurează cu acest volum o serie de restituţii documentare privitoare la minorităţile din România. Se intenţionează astfel alcătuirea unui corpus de mărturii menit să satisfacă exigenţe ale cercetării, prin accesul direct la sursele indispensabile oricărei reconstrucţii istoriografice.

Mărturiile istorice date la iveală în volum abordează cel puţin două momente importante din trecutul acestei etnii: efortul de a se crea o Asociaţie Generală a Romilor din România şi, un aspect de un tragism rar întâlnit, deportarea ţiganilor - cu tot cortegiul de suferinţe şi pierderi umane - în Transnistria în vremea regimului Ion Antonescu.
 

La numai un deceniu de la prăbuşirea sistemului comunist, societatea românească pare să se fi înscris - nu fără a trece printr-o criză de adaptare - pe calea construirii unei noi identităţi în care multiculturalismul, diversitatea etnică, deschiderea spre comunicare şi globalizare etc. par a fi la ordinea zilei.

În acest context, la iniţiativa şi cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite din România, a fost organizat simpozionul "Modelul românesc de relaţii interetnice. Ultimii zece ani, următorii zece ani", desfăşurat la Bucureşti în zilele de 7-8 iulie 2000, care s-a bucurat de participarea unor reputate personalităţi politice, analişti şi experţi. Volumul de faţă reprezintă cartea albă a acestui eveniment.

 

Provincia – revistă lunară de cultură politică - urmăreşte crearea unui spaţiu public comun româno-maghiaro-german în Transilvania, interpretând constructiv tradiţiile şi istoria comună.

Programul îşi propune să valorifice acele abordări şi concepte, care permit construirea unei viziuni comune asupra principalelor aspecte ale tradiţiilor istorice, politice, culturale şi civilizatorii, în idea unui demers pozitiv asupra actualităţii, facilitând confruntarea de idei bazată pe acceptarea unui limbaj şi a unui sistem de valori împărtăşite de cele trei comunităţi.
 

Alter-Image – documentar fotografic despre minorităţile naţionale din România - cuprinde o expoziţie itinerantă, un album şi un CD-ROM multimedia. Materialul fotografic, realizat în iunie 2000 în cadrul unei expediţii documentare, surprinde aspecte ale vieţii cotidiene, contemporane a comunităţilor etnice din România.